Recenzie Codul lui Da Vinci


Recenzie Codul lui Da Vinci

Prima carte pe care am citit-o de la Dan Brown mi-a luat trei ani pana cand am zis ca ii voi acorda o sansa. Ceea ce a urmat v-a povestit in postarea Ingeri si demoni

Exista un vechi proverb care spune ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Ei bine eu fix asta am facut (cu aceasta carte), iar asteptarile mele au fost mult mai mari decat ce a putut ea sa imi ofere mie. Fiecare om este unicat, are propriul lui filtru, experienta de viata este diferita, iar faptul ca eu am dedus cu mare usurinta cine e in spatele actelor, nu inseamna ca este o carte slaba. Cartea a fost puplicata in 2003, iar 3 ani mai tarziu a aparut si ecranizarea cu Tom Hanks in rolul principal ca si la Angels & Demons. Cei drept, m-am bucurat mult ca nu am vazut filmul inainte, astfel ca m-am dedicat complet actiunii si asteptam tot timpul sa aflu pe ce carari ne duce seful conspiratiei.

Recenzie Codul lui Da Vinci

Robert Langdon se afla la Paris pentru o conferinta si fiind acolo custodele de la Luvru ii cere o intalnire. In mijlocul noptii, politia ii solicita ajutorul pentru a deslusi moartea chiar a custodelui care a lasat un mesaj criptat. Intalnirea dintre cei doi nu mai avusese loc, fiind contramandata in ultimul moment, dar politia il suspecteaza pentru moartea acestuia.

Ca si in primul roman, Robert are “nevoie” de un personaj feminin pentru a pune lumina in acest caz si altfel ca Dan Brown o introduce in scena pe Shopie care se dovedeste a fi chiar nepoata custodelui.

Dan Brown imbina realitatea cu fictiunea atat de bine incat nu mai stii ce e real si ce nu, dar sunt si pasaje cand stii ca clar ca ai aflat lucruri la care nu te-ai gandit pana acum.

Robert si Sophie incearca sa dea de urma ucigasului dezlegand codul ‘omul vitruvian” pe care bunicul Jacques Sauniere l-a format chiar cu trupul sau, dar un cod dezlegat duce la alt cod si altfel ca cei doi sunt acum in cautarea Sfantului Graal, dar autorul ne prezinta si organizatii secrete care aveau scopuri total opuse fara de Biserica.

Codul lui da Vinci este o avalansa de informatii, actiunea este alerta si in cazul in care ai sarit peste primul volum, Dan Brown stie cum sa iti trezeasca curiozitatea pentru ca face de cateva ori referiri catre intamplarea pe care Robert Langdon a avut-o la Vatican, iar in cazul in care deja ai citit primul volum instant te gandesti ca tu stii despre ce e vorba acolo.

Chiar daca personalul din spatele actiuni pentru mine a fost extrem de previzibil, asta nu inseamna ca nu am avut parte de alte surprize. O data terminata aceasta carte, te vei simti castigat/a.

Comentarii